Era o zi torida de vara... Lucrurile erau la fel ca si de obicei. Aceeasi ora banala de trezire, aceleasi oua nici prea prajite nici prea moi... Parca nimic nu se schimbase. Eram ocupat, prea ocupat cu contemplarea mea interioara: "Nu sunt bun si nu sunt rau... nu dorm si totusi visez... ma sfiesc si totusi indraznesc... ". Incapabil de a iesi din acea rutina trec in revista faptele din ziua precedenta. Nu imi trebui mult: nu facusem ceva semnificativ. Dupa ce ma dezmeticesc putin, decid sa ies pentru a ma putea concentra pe o schimbare. Si chiar asa a si fost.
Niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul, dar mie imi rezervase ceva special, ceva iesit din comun, ceva care in ochii unui strain parea asa iminent, dar care prin prisma cunostiintei mele parea un fapt nu tocmai cert. Cu acea zi ma pot astazi mandri, si cu acea zi imi pot sterge orice gand urat care imi inunda orizontul. A fost ca si un glont tras la intamplare dar care si-a nimerit tinta.
M-am schimbat...
Si desi imi prieste acea schimbare, nimeni nu ma mai cunoaste... nimeni nu ma priveste cu bun augur... Sunt ascuns sub o umbra, umbra cancerigena a izolarii de sine din care doar o minune ma poate salva... Viitorul atat de prielnic in acea vreme este acum obscur, si il privesc cu frica.
Asemenea unui copil pun intrebari la care rar primesc raspunsuri, raspunsuri care greu isi fac loc prin ceaţa ce ma rupe de realitate : Caracterul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu